Clauzele abuzive în contractele bancare sunt dispoziții contractuale impuse de bancă, fără a fi negociate direct cu clientul, care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, încălcând principiile bunei-credințe.
Din definiția clauzelor abuzive derivă însăși condițiile pe care o persoană fizică trebuie să le îndeplinească sau, mai bine spus, rezultă enumerarea circumstanțelor care trebuie să existe la momentul perfectării Contractului dintre Bancă și Client.
Respectiv, dispozițiile Legii nr. 193/2000 impun să fi existat următoarele circumstanțe la încheierea contractului de credit:
- Să ne aflăm în prezența unei relații între un profesionist și un consumator;
- Contractul/Clauzele să nu fi fost negociat/e direct cu consumatorul fiind parte dintr-un contract standardizat (de adeziune);
- Să se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- Clauza sa fie contrară bunei-credințe.
Cu titlu informativ, vom expune pe parcursul prezentei analize ce tipuri de Clauze contractuale din contractele bancare au fost contestate de-a lungul anilor în practica judiciară și care pot fi interpretările instanțelor de judecată.
Astfel, pot fi considerate ca fiind abuzive clauzele ce reglementează, spre exemplu:
- Comisionul de procesare / Comisionul de analiză dosar;
- Comisionul de administrare;
- Dobânda revizuibilă;
- Declararea anticipată a scadenței – Prevederi care permit băncii să solicite plata anticipată a întregului credit fără motive obiective clare sau bine definite;
- Obligația de a încheia contracte conexe – Clauze care condiționează acordarea creditului de achiziționarea altor produse bancare (asigurări, conturi premium, etc.);
- Limitarea nejustificată a drepturilor consumatorului – De exemplu, restricții privind posibilitatea de a rambursa anticipat creditul sau de a refinanța;
- Exonerarea de răspundere a băncii – Clauze prin care banca nu își asumă răspunderea pentru eventualele erori sau pierderi cauzate clientului din vina sa;
- Penalități excesive pentru întârziere – Clauze care impun penalități disproporționat de mari în caz de întârziere la plata ratelor;
- Renunțarea la dreptul de contestare – Prevederi care limitează dreptul clientului de a contesta actele emise de bancă;
- Îngreunarea rezilierii contractului – Clauze care impun condiții excesive sau costuri mari pentru închiderea creditului sau rezilierea contractului;
- Obligația de a suporta toate costurile suplimentare – Clientul este obligat să achite taxe, comisioane sau alte cheltuieli nejustificate, indiferent de natura lor, etc.
În continuare, vom antama în analiza noastră Comisionul de procesare, Comisionul de administrare și Dobânda revizuibilă.
Astfel, în ceea ce privește Comisionul de procesare, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:
“Denumirea comisionului de procesare înseamnă, în mod evident, pentru orice persoană chiar fără pregătire economică, că este vorba despre un cost perceput pentru procesarea cererii de credit, adică pentru tot ce presupune verificarea condițiilor pe care le îndeplinește solicitantul, în funcție de tipul de credit pentru care optează. Astfel, a reținut că perceperea acestor costuri nu este contrară principiului bunei-credințe în raporturile dintre părți.
Prin urmare, simpla împrejurare că cele două clauze contractuale în discuție, referitoare la comisionul de procesare, nu permit identificarea fără ambiguitate a serviciilor concrete furnizate în schimbul acestuia, nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contractul de credit în detrimentul consumatoarei recurente, în contradicție cu cerința de bună-credință.” – fiind așadar considerat de Înalta Curte că acest Comision nu reprezintă o clauză abuzivă.
Începând cu anul 2010, legiuitorul a reglementat în mod expres ce tip de Comisioane pot fi incluse în contractele de credit bancare cu consumatorii, fiind în acest sens adoptată O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Normele O.U.G. 50/2010 dispun la Art. 36 următoarele:
“Alin. (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Alin. (2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit.
Alin. (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.
În continuare, în ceea ce privește Comisionul de administrare observăm că acesta poate fi (i) în cuantum fix sau (ii) poate fi calculat ca procent.
Iar dacă ne aflăm în ipoteza unui Comision de administrare calculat ca procent este esențial – pentru ca acesta să fie legal – să fie aplicat la soldul curent al creditului și nu la valoarea inițială a creditului (caz în care ar putea fi considerat abuziv).
Există practică judiciară unde instanțele au considerat ca fiind abuzive clauzele privind comisioanele de administrare (mai ales cele calculate la valoarea inițială a creditului). Fiind mai puțin admise cererile privind Comisionul stabilit la valoarea soldului Creditului.
Un alt aspect important necesar a fi avut în vedere este gradul de garantare al creditului. Spre exemplu, în cazul programului „Prima Casă”, unde creditul este garantat de stat, justificarea unor comisioane suplimentare poate fi problematică, mai ales dacă toate riscurile erau deja acoperite prin garanții (ex. ipoteci și asigurări).
Dobânda revizuibilă din contractele bancare este o dobândă care poate fi ajustată periodic de bancă, conform unor criterii stabilite în contract, de obicei legate de indicele de referință sau de alte condiții economice.
Indicele de referință este un indicator financiar obiectiv, precum ROBOR, EURIBOR sau IRCC, utilizat pentru a calcula dobânda variabilă, asigurând transparență și reflectând fluctuațiile pieței financiare.
În ceea ce privește această dobândă revizuibilă, unele instanțe au considerat că “nu pot interveni în acordul de voința al părților și să modifice conținutul convenției acestora în mod unilateral”, deci practic au considerat că nu o pot constata ca fiind abuzivă. Pe de altă parte, ale instanțe au considerat că tocmai acesta este scopul analizei: “salvgardarea unei clauze prin care Banca a impus posibilitatea de a modifica unilateral valoarea dobânzii în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, și nu prin raportare la indicatori clar individualizați”.
În consecință, dacă veți recurge la sesizarea instanțelor judecătorești și veți putea dovedi că:
- Vă aflați în prezența unor raporturi dintre profesionist și consumator;
- Clauza abuzivă privind Comisionul/ Dobânda a fost inserată fără negociere între părți și
- Fără a vă fi expus pentru ce o suportați – (De analizat dacă vă aflați în prezența unui contract de credit garantat) –
- iar existența Clauzei a creat o stare de dezechilibru nejustificată, veți avea șansa ca instanța să o constate abuzivă.
Însă, în toate cazurile, instanța va analiza toate condițiile în care s-a încheiat Contractul de credit, precum și conduita părților până în prezent. Întârzierea nejustificată în formularea cererii poate afecta percepția instanței asupra oportunității acțiunii, mai ales dacă au fost efectuate plăți timp îndelungat fără obiecții.
Aspecte privind recuperarea sumelor de bani achitate în baza Clauzelor declarate abuzive:
În ceea ce privește posibilitatea de recuperare a sumelor de bani achitate în baza unor asemenea clauze (chiar dacă veți avea câștig de cauză în instanță pentru clauzele abuzive) precizăm că intervine prescripția extinctivă (care în cazul drepturilor bănești este de 3 ani de zile). Astfel că veți putea recupera sumele de bani din ultimii 3 ani de zile anteriori sesizării instanței judecătorești cu acțiunea Dvs.
Pe calea instanței nu veți putea solicita reducerea creditului cu sumele ce ar fi de restituit din partea Băncii întrucât instanța nu poate interveni în relația contractuală dintre părți. Ci, numai dacă veți reuși să negociați cu Banca un astfel de demers.
Înțelegerea și combaterea clauzelor abuzive nu doar protejează drepturile consumatorilor, ci contribuie și la construirea unei relații de încredere între oameni și instituțiile financiare, fundamentată pe echitate și respect reciproc.
Un avocat specializat în drept bancar vă poate oferi sprijin pentru a analiza contractele de credit și a identifica eventualele clauze abuzive, asigurându-vă că drepturile dumneavoastră sunt respectate și protejate.
- Pentru mai multe informații sau pentru a beneficia de o analiză juridică detaliată a situației în care te afli nu ezita să contactezi Cabinetul de avocatură la numărul de telefon 0755 123 241 sau pe adresa de e-mail: office@ablegal.ro
*Acest articol reprezintă viziunea Cabinetului de avocat Brădean Alexandra-Maria asupra problemei juridice tratate și nu conferă dreptul cititorului de a prelua/copia/modifica în orice fel textul, fiind destinat exclusiv informării dvs. personale.
** Dacă reprezentați o instituție media sau o companie și doriți un acord pentru republicarea articolelor Cabinetului de avocat Brădean Alexandra-Maria, vă rugăm sa ne transmiteți o solicitare pe adresa de e-mail: office@ablegal.ro
1 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori
2 Un contract de adeziune este un acord redactat în prealabil de una dintre părți, cu clauze standard, pe care cealaltă parte le acceptă în bloc, fără posibilitatea de negociere.
3 Decizia nr. nr. 4 din 19 ianuarie 2021 a ICCJ s. a ll-a civ.
4 Prescripția extinctivă în ceea ce privește recuperarea drepturilor bănești reprezintă termenul legal în care o persoană poate cere executarea unui drept patrimonial, după care dreptul se stinge din punct de vedere juridic.